Transsexual sau transgen?


Termenul transgen este folosit pentru o largă categorie care descrie experienţele interioare ale incongruenţelor comportamentale dintre sexul biologic şi identitatea de gen. Persoanele transgen pot fi:

Transsexuali, care doresc să se angajeze în activităţile şi comportamentele celuilalt gen, simţind că sunt de fapt de alt gen  şi că s-au născut cu organele genitale nepotrvite.

Transgederişti care aleg să poarte hainele aparţinând celuilalt gen deoarece: au senzaţia că genul este un continuum şi îmbrăcămintea le dă ocazia de a fi persoane cu două genuri integrate într-un sine comun; sau au nevoie să exprime celălalt gen doar pe perioada limitată de timp.

Travestiţi, care aleg să se îmbrace în hainele celuilalt gen pentru excitare şi gratificare sexuală. Travestiţii nu cred că aparţin celuilalt gen şi nici nu doresc acest lucru. Alegerea unui coportament caracteristic celuilat gen este parte a plăcerii erotice. De multe ori transgenderismul şi travestitismul nu sunt diferenţiate în cultura populară.

Persoane intersex, care se nasc cu un sex biologic nederminat. Pot avea un sex genetic care nu se potriveşte cu înfăţişarea lor exterioară sau pot avea organe genitale ambigue. Membrii familiei persoanelor intersex decid după naştere care va fi sexul persoanei. Deoarece este dificil de determinat medical şi psihologic care va fi sexul potrivit pentru copil este posibil ca pe parcursul vieţii să apară incongruenţe între identitatea sa de gen şi sexul desemnat.

Disforia de gen, repectiv trăirea persoanelor care descoperă o incongruenţă între experienţa lor interioară ca identitate de gen şi sexul biologic, putând fi în tranziţie privitor la înţelegerea identităţii lor de gen. Aceste persoane pot experienţe negarea, lupta, ruşinea, vina şi frica în calea lor spre acceptarea propriei identităţi de gen. Distrofia poate fi atribuită unei lipse a „hărţii” pentru exprimarea fluidităţii de gen. Ea poate evolua ca urmare a conflictului între espectanţele externe şi experienţele interne.

Tulburarea de identitate de gen apare atunci când transsexualii, transgenderii sau aceia cu disforie de gen trăiesc o luptă continuă privitoare la identitatea lor de gen, care interferă cu funcţionarea lor socială, ocupaţională sau din alte domenii. Pentru a fi diagnosticată cu tulburare de identitate de gen, persoana trebuie să întrunească 4 din următoarele criterii: o dorinţă repetată sau insistenţa că aparţine celuilalt sex; la băieţi preferinţa pentru îmbrăcămintea feminină sau simularea feminităţii; la fete insistenţa de a purta numai haine stereotipe masculine; preferinţa puternică şi persisitentă pentru roluri cu îmbrăcămintea sexului opus, în jocuri de rol imaginar sau fantezii persistente că ar aparţine celuilalt sex; dorinţa intensă de a participa la jocuri stereotipe şi modalităţi de petrecere a timpului liber care sunt caracteristice sexului opus; preferinţa puternică pentru prieteni de sex opus.

De asemenea persoana trebuie să simtă disconfort privitor la propriul sex sau să simtă că sexul biologic  este inadecvat rolului său de gen. Pentru a fi diagnosticate cu tulburare de identitate sexuală persoanele trebuie să nu fie intersex. Prin definiţie transsexualii şi transgenderii nu au o tulburare de identitate sexuală, dar pot dezvolta o asemenea tulburare.

Cultura recunoaşte doar două genuri: masculin şi feminin, deşi experienţa ne arată că genul există de-a lungul unui continuum. De exemplu, ce gen are o persoană care se simte bărbat, are organe genitale feminine şi este atras de femei? Este homosexual sau heterosexual?

Cauza transsexualismului sau transgenderismului este discutată doar dacă există o tulburare de identitate sexuală, pentru că astfel s-ar implica că există ceva în neregulă cu persoanele transgen. Este important dacă pentru persoana în cauză a fi transgen este ceva normal sau anormal. Totuşi persoanele transgen sunt diferite de medie, astfel că s-a pus problema ce anume face să existe experienţa transgen.

Există mai multe teorii privitoare la transgen. Conform cu Hofman şi colab. (1997) în creierul persoanelor cu tulburare a identităţii de gen există o diferenţă de masă a nucleilor striaţi terminali în comparaţie cu populaţia generală, aceşti nuclei reglând comportamentul sexual şi funcţionarea reproductivă.

Deşi nu a fost identificată nici o genă specifică orientării sexuale studiile arată că homosexualitatea este de trei ori mai probabilă la gemenii monozigoţi comparativ cu gemenii dizigoţi. Mai mult, se pare că există diferenţe de structură a hipotalamusului între bărbaţii homosexuali şi heterosexuali.

Freud spunea că genul este un comportament învăţat. Stoller (1967) spunea că trassexualismul este datorat experienţelor familiale timpurii, deşi dinamica familială a multor transexuali nu vine în sprijinul acestei teorii. Totuşi o serie de cercetători susţin că comportamentul atipic al copiilor, de exempu faptul că părinţii acceptă şi tolerează îmbrăcămintea caracterisitică celuilalt gen şi activităţile specifice genului opus poate modela identificarea de gen a copilului. Dar este probabil ca un copil care este predispus genetic şi hormonal spre o tulburare de identitate de gen va dezvolta oricum o asemenea tulburare. Şi alte situaţii familiale au fost considerate cauze ale tulburării de identitate de gen, de exemplu lipsa tatălui: 100% din băieţii cu tulburare severă de identititate de gen au crescut în lipsa tatălui. Se pare că băieţii au nevoie de un model de rol care să îi înveţe caracteristicile masculine. Fără un asemenea model  băieţii se pot angaja în activităţi feminine care în timp pot duce la o tulburare de identititate de gen.

Psihoterapia pentru persoanele transgen

Atunci când se discută despre tratament se discută de fapt despre abordări pentru a ajuta persoanele transgen să rezolve o disforie de gen sau tulburarea de identititate sexuală care rezultă din disconfortul de a avea o anumită identitate de gen internă, care vine în conflict cu expectanţele mediului.

La copii au fost folosite în special terapia comportamentală şi consilierea familială pentru a ajuta copii să înveţe să acţioneze „adecvat”. Reântărirea comportamentului de gen adecvat şi repetiţia comportamentală poate învăţa copii cum să acţioneze şi îi încurajeze să se angajeze în activităţi asociate propriului gen. În aceste strategii de tratament au fost incluşi părinţii şi profesorii, astfel încât să ajute copii să înveţe comportamente adecvate acasă şi la şcoală. Acest „tratament” pleacă evident de la premiza că identitatea de gen este învăţată şi are drept scop „corectarea” identităţii de gen mai degrabă decât acceptarea ei.

Consilierea poate furniza suport copiilor care au dificultăţi în relaţionarea cu copiii de acelaşi sex. Se pt constitui grupuri de suport pentru depăşirea sentimentului de singurătate şi pentru a-i sprijini în sensul auto-acceptării. Pentru familiile, profesorii şi prietenii care nu au cunoştinţe despre disforia de gen se apelează la psihoeducaţie.

Terapia şi educaţia ajută persoana să exploreze diverse opţiuni disponibile. Se realizează o evaluare completă, inclusiv un istoric sexual amănunţit, ajutând persoanele transgen să creeze şi să evalueze scopurile realiste în viaţă, să identifice şi să exploreze aspectele legate de gen şi să îşi rezolve problemele emoţionale şi interpersonale.

Terapia triadică este folosită în tratamentul adolescenţilor şi adulţilor care doresc să îşi trăiască viaţa ca celălalt gen. Terapia triadică include: terapia hormonală, experienţa reală de viaţă şi chirurgia de schimbare de sex. Experienţa reală de viaţă  cere persoanelor respective să trăiască o perioadă semnificativă de timp ca şi cum ar aparţine celuilalt gen, respectiv pentru slujbă ca celălalt gen, să interacţioneze cu prietenii şi familie ca aparţinând celuilalt gen şi în acelaşi timp să urmeze terapia pentru a reflecta şi gestiona aceste experienţe. În SUA, înainte de a apela la schimbarea chirurgicală a sexului persoanele transgen trebuie să urmeze terapia timp de 18 luni şi să primească de la terapeut o scrisoare de recomandare care să arate că intervenţia chirurgicală este cea mai bună opţiune.

Persoanele transgender şi trassexuale se confruntă cu o mulţime de obstacole pe parcursul vieţii. De la o vârstă foarte mică aceste persoane ştiu că sunt diferite de ceilalţi. Ca urmare se pot simţi foarte singuri şi inadecvaţi. Adesea îşi descriu experienţa ca „purtând un război cu propriul corp”, luptă pe care o ascund din ruşine, vină şi datorită izolării. Mulţi spun că sunt confuzi în ce priveşte genul. Unii copii transgen întreabă dacă sunt sau nu homosexuali.

Posted in Orientarea sexuala Tagged with: , , , ,
%d bloggers like this: