Tulburarile de identitate sexuala


La băieţi, identificarea cu sexul opus se manifestă printr-o preocupare marcata pentru activităţi tradiţional feminine. Ei pot avea preferinţa pentru îmbrăcarea cu articole de vestimentaţie feminină, sau îşi pot improviza astfel de articole din materiale disponibile când articolele originale nu sunt accesibile. Prosoape, şorturi, fulare sunt utilizate adesea pentru a reprezenta părul lung sau fustele. Există o atracţie puternică pentru jocurile şi distracţiile fetelor. Lor le place în special să se joace „de-a casa”, să deseneze tablouri de fete şi prinţese frumoase şi să privească la televizor sau la video personajele lor feminine favorite. Păpuşile de serie de tip feminin, ca Barbie, sunt adesea jucăriile lor favorite, iar fetele, partenerii lor de joc preferaţi. Când se joacă „de-a casa”, aceşti băieţi joacă rolul personajelor feminine, cel mai frecvent „roluri de mamă” şi adesea sunt foarte preocupaţi de personaje feminine imaginare. Ei evită jocurile cu învălmăşeală şi sporturile competitive şi sunt puţin interesaţi de autoturisme şi de camioane sau de alte jucării nonagresive, dar tipic băieţeşti. Işi pot exprima dorinţa de a fi fată şi afirmă că atunci când vor creşte mari, vor fi femeie. Pot insista să se aşeze spre a urina şi pretind că nu au penis, prin presarea acestuia între picioare. Mai rar, băieţii cu tulburare de identitate sexuală pot afirma că ei îşi găsesc penisul sau testicolele dezgustătoare, că ei doresc să le înlăture ori că ei au, sau că doresc să aibă vagin.

Fetele cu tulburarea de identitate sexuală prezintă reacţii negative intense la dorinţele sau încercările părinţilor de a le face să poarte rochiţe sau alte articole de îmbrăcăminte feminină. Unele pot refuza să meargă la şcoală sau să participe la evenimentele sociale, unde poate fi cerută o astfel de vestimentaţie. Ele preferă îmbrăcămintea băieţească şi parul scurt, şi adesea sunt identificate în mod eronat de către străini ca băieţi, şi pot cere să fie chemate cu nume de băiat. Eroii fanteziilor lor sunt cel mai adesea personaje masculine puternice precum Batman sau Superman. Aceste fete preferă băieţii ca parteneri de joc, cu care au preocupări comune referitoare la sport, jocurile cu învălmăşeală şi jocurile tradiţional băieţeşti. Manifestă puţin interes pentru păpuşi, pentru orice formă de îmbrăcăminte feminină ori activitate de joc în care să deţină rolul de femeie. O fată cu această tulburare poate, ocazional, refuza să urmeze în poziţie aşezată. Ea poate susţine că are, sau că-i va creşte penis şi poate susţine că nu doreşte să-i crescă sânii sau să aibă menstre. Poate susţine că, atunci când va creşte, va fi bărbat. Tipic, astfel de fete prezintă o identificare marcată cu sexul opus în rolurile din jocuri, în vise şi fantezii.

Adulţii cu tulburare de identitate sexuală sunt preocupaţi de dorinţa lor de a trăi ca membru al celuilalt sex. Această preocupare se poate manifesta ca o dorinţă intensă de a adopta rolul social al celuilalt sex sau de a căpăta aspectul fizic al celuilalt sex prin manipulare hormonală sau chirurgicală. Adulţii cu această tulburare nu se simt bine când sunt consideraţi sau funcţionează în societate ca membri ai sexului atribuit lor. în grade variabile, ei adoptă comportamentul, îmbrăcămintea şi manierele celuilalt sex. In particular, aceşti indivizi pot pierde mult timp cu travestirea şi cu aranjarea ţinutei, pentru a pare de celălalt sex. Mulţi încearcă să treacă şi în public ca fiind de celălalt sex. Prin travestire şi tratament hormonal (iar pentru bărbaţi, electrolizisul), mulţi indivizi cu această tulburare pot trece în mod convingător ca aparţinând celuilalt sex. Activitatea sexuală a acestor indivizi cu parteneri de acelaşi sex este în general marcată de preferinţa ca partenerii lor să nu le vadă niciodată organele genitale şi nici să li le atingă. Pentru unii bărbaţi, care se manifestă mai târziu în viaţă (adesea după căsătorie), activitatea sexuală cu o femeie este acompaniată de fantezia de a fi amante lesbiene sau că partenera sa este bărbat, iar el este femeie.

La adolescenţi, elementele clinice pot aminti, fie pe cele ale copiilor, fie pe cele ale adulţilor, în funcţie de nivelul de dezvoltare al individului, iar criteriile trebuie să fie aplicate corespunzător. La un adolescent mai tânăr, poate fi mai dificil să se ajungă la un diagnostic corect din cauza prudenţei subiectului. Aceasta poate fi crescută, dacă adolescentul se simte ambivalent în legătură cu identificarea cu sexul opus sau simte că aceasta este inacceptabilă pentru familie. Adolescentul poate fi adus la medic pentru că părinţii sau profesorii sunt preocupaţi de izolarea socială sau de tachinarea şi rejecţia colegilor. In astfel de cazuri, diagnosticul trebuie să fie rezervat pentru acei adolescenţi care par a fi perfect identificaţi cu sexul opus în vestimentaţia lor şi care se angajează în comportamente care sugerează o identificare semnificativă cu sexul opus (de ex., rasul pe picioare la bărbaţi). Clarificarea diagnosticului la copii şi la adolescenţi poate necesita monitorizare o lungă perioadă de timp.

Detresa sau incapacitatea la indivizii cu tulburare de identitate sexuală se manifestă diferenţiat de-a lungul ciclului vieţii. La copii mai mici, detresa se manifestă printr-o nefericire făţişă în legătură cu sexul atribuit lor. Preocuparea pentru dorinţele sexului opus interferează adesea cu activităţile comune. La copiii mai mari, incapacitatea de a dezvolta relaţii şi deprinderi corespunzătoare varstei cu prietenii si colegii de acelaşi sex duc adesea la izolare şi detresa, iar unii copii pot refuza să urmeze şcoala din cauza ironiilor sau constrângerii de a purta o îmbrăcăminte corespunzătoare sexului atribuit lor. La adolescenţi şi adulţi, preocuparea pentru dorinţele sexului opus interferează adesea cu activităţile uzuale. Dificultăţile relaţionale sunt frecvente, iar funcţionarea la şcoală sau la serviciu poate fi deteriorată

Perturbarea poate fi atât de pervasivă, că viaţa mentală a unor indivizi se învârte numai în jurul acelor activităţi care uşurează detresa sexuală. Ei sunt preocupaţi adesea de aspect, în special la începutul tranziţiei spre trăirea în rolul sexului opus. Relaţiile cu unul sau cu ambii părinţi pot fi, de asemenea, serios deteriorate. Unii bărbaţi cu tulburare de identitate sexuală recurg la autotratament cu hormoni şi, mai rar, îşi practică autocastrare sau penectomie. In mediul urban în special, unii bărbaţi cu tulburare de identitate sexuala se pot angaja în prostituţie, ceea ce îi plasează pe treapta unui risc crescut pentru infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV). Tentativele de suicid şi tulburările în legătură cu o substanţă sunt asociate frecvent.

Posted in Orientarea sexuala Tagged with:
%d bloggers like this: