Atașamentul și relațiile

bigstock-divided-couple-are-separated-b-48077399-e1437626535603Separarea de o persoană de ataşament primar, fie părinte, fie partener romantic, este un eveniment stresant pentru persoanele de orice vârstă. Separarea duce la anxietate şi activează o serie de răspunsuri comportamentale a căror funcţie este de a restabili contactul cu persoana de ataşament. Totuşi, separarea nu are asemenea efecte asupra unor persoane. De exemplu, Ainsworth (1978) arată că unii copii evită activ contactul cu persoana de ataşament după o separare de scurtă durată.

Unele persoane încearcă să îşi dezactiveze sistemul de ataşament exact atunci când comportamentul de ataşament ar fi cel mai adaptativ, şi anume atunci când există o ameninţare la adresa securităţii sau stabilităţii relaţiei.

Adulţii cu stil de ataşament evitant, ca şi copii, exprimă nivele scăzute de comportament de ataşament după o separare sau o pierdere. Adulţii evitanţi caută mai puţin să aibă contact cu partenerul înainte de o separare pe termen lung, comparativ cu alte persoane. Absenţa relativă a comportamentului de ataşament poate fi rezultatul unor încercări deliberate de a se ascunde sau a suprima distres-ul.

Studiile recente asupra relaţiilor apropiate şi proceselor psihodinamice s-au concentrat asupra paralelelor cu tiparele de ataşament infantile ale lui Ainsworth.

Există patru stiluri principale de ataşament la adult:

  • ataşamentul sigur, în care adultul are credinţe pozitive legate de sine şi de disponibilitatea şi responsivitatea celor apropiaţi;
  • ataşamentul temător – evitant, în care adultul are sentimente de evaluare scăzută a sinelui, o stimă de sine scăzută, şi expectanţe negative legat de disponibilitatea şi responsivitatea altora;
  • ataşamentul preocupat, în care adultul este hipervigilent legat de ataşament şi în general simte că ceilalţi nu au investit în el în aceeaşi manieră în care el a investit în ceilalţi;
  • ataşamentul evitant, în care adultul neagă importanţa relaţiilor apropiate şi este implicat în propria independenţă.

Adulţii cu ataşament preocupat au un nivel crescut la anxietate în relaţii, tind să fie sensibili la posibilitatea de separare sau reject, şi au reacţii emoţionale şi comportamentale puternice la separare şi pierdere. Au tendinţa de a căuta contactul şi sprijinul partenerului înaintea unei perioade mai lungi de sepaattractive couple fighting over a love heart pillowrare.

Adulţii cu ataşament evitant se angajează puţin în căutarea contactului sau alte comportamente de păstrare a relaţiei.

O reacţie comună la evenimentele neplăcute, mai ales separarea şi pierderea, este încercarea de suprimare a gândurilor şi sentimentelor asociate lor. Dar cercetările asupra suprimării emoţionale şi cognitive arată că suprimarea duce în general la o excitaţie psihologică crescută (Gross şi Levenson, 1993), şi vigilenţă crescută legată tocmai de ideea pe care persoana încearcă să o suprime.

Posted in Cuplu si relatii Tagged with: , ,
%d bloggers like this: